Speranta aici, speranta acolo...

     Se spune ca speranta moare ultima.
     Cred destul de mult in asta. Cred in speranta pentru ca ea e singura de care te agati atunci cand esti pe cale sa cazi. E singura modalitate de a putea crede ca totul o sa fie bine.
     Oamenii fara speranta sunt lipsiti de vise, de ambitie, de incredere si fara toate astea nu iti poti ghida proprii pasi inainte. Sa speri e dovada ca inca iti mai pasa, ca inca nu te-ai dat batut; speranta e inima care inca mai bate pentru trenul din care tu vrei sa cobori.
      Cred in speranta pentru ca deseori asta ma face sa vad ce-i mai bun in oameni. Speranta este peste tot. Este atunci cand incepi o noua relatie, este atunci cand o veche poveste pare sa se stearga, este atunci cand lumea ta se zguduie sau ea renaste, este atunci cand iti privesti persoanele dragi...familia, prietenii..., este chiar si atunci cand vrei sa renunti la marile cadouri date de viata.
       Imi place sa cred ca in fiecare prieten si in fiecare membru al familiei mele imi asez cate o samanta de speranta si o las sa creasca si sa infloreasca in interiorul lor pana cand apare deznadejdea sau teama. Atunci vedem cu adevarat cum ne-am sadit speranta si cat de mult i-a priit ei sufletul omului in care tu vezi bunatatea si iubirea.
      Si cu toate ca in fiecare dintre noi trebuie sa existe un saculet mic de speranta, exact ca un as tinut bine in maneca, arunca pulberea din saculet cu masura si n-o irosii. Prea multa speranta poate duna grav sanatatii inimii tale, draga doritorule de iubire.

Da pagina si doar atat.

     6 Mai 2014. E o zi in care am intalnit foarte multe cupluri. Asta si putina muzica m-au facut sa ma gandesc la felul in care noi, oamenii plini de regrete, razbunare si iubire, ne desparitim de persoanele de care am fost legati o vreme. 

     Imi plac oamenii...diplomati cand se despart. Este frumos sa vad ca dupa ce au mers pe drumuri separate ei inca se saluta si isi surad reciproc.  Zambesc...imi aduc aminte de cuvintele unei persoane dragi. Orice ai face, sa fii diplomata. Asta te va ajuta in multe.  Incep sa inteleg din ce in ce mai bine lucrul asta. Incep sa inteleg foarte bine ca puterea de a incheia un capitol sau de a trasa linia la sfarsitul zilei cere cateva grame de diplomatie...cere acel bagaj de maturitate si respect. Cand lucrurile nu mai merg tot ce trebuie sa faci e sa iti amintesti ca odata ti-a fost cald si bine acolo si sa te gadesti...Gandeste-te ce ultima parere ai vrea sa lasi in urma pasilor ce se vor sterge in valtoarea  timpului. 

     Ma gandeam la acele despartiri dure. Brute. Fara pic de resentiment. Cu rauri de lacrimi lasate sa se verse. Cu oameni care isi arunca veninul inainte sa tranteasca usa dupa ei. Ma gandeam la amintirile care raman in urma lor... Nimic altceva decat un gust amar, o adiere vaga de vant condimentata cu putin resentiment. 

      Inca nu inteleg...de ce ai rani cu arme albe inima persoanei pe care candva spuneai ca o iubesti. Nu e vorba de sentiment...e vorba de ambitie, de respect, de educatie, poate. De parca nu e destul de grea povara unei despartiri... mai trebuie sa simta si arsura cuvintelor crude care ii sunt aruncate in fata. 

      E destul de ironic...e de parca scuipi acolo unde candva pupai. 

      Cuvintele sunt mai importante decat par...Ele mangaie sau taie. Alegerea este a ta. 

Sursa de inspiratie: https://www.youtube.com/watch?v=o8E4zkzPbLY  &Cuplurile Bucurestiului

Tu de ce iubesti?

     Iubesc pentru ca asta imi completeaza cu adevarat viata. Iubesc pentru ca este cel mai bun si frumos lucru pe care il pot face neconditionat. Iubesc pentru ca este cel mai bun mod prin care sa impart bucurie. Iubesc pentru ca e singurul sentiment care imi oblojeste ranile trecutului.
     Iubesc sufletele oamenilor frumosi, oamenilor curajosi, oamenilor puternici, oameni si ei plini de iubire. Iubesc sa ascult povestilor oamenilor; fiecare detine o lectie care vibreaza in inimile lor pline de speranta.
     Cum pot ignora iubirea cand ea exista in tot ceea ce ma inconjoara? In oameni, in flori, in razele de soare, in picurii de ploaie, in bebelusii ce se tarasc de-a busilea... Tot ce trebuie sa fac este doar sa ma bucur de ea, sa o accept si sa o insuflu inapoi peste tot ceea ce ma face sa zambesc.
      Iubesc pentru ca e iubirea e cel mai vorbit sentiment, cel mai cantat vers si cel mai frumos cadou pe care il poti primi.