Oare dacă-l schimbi el mai e acelaşi? Oare dacă omul de lângă tine este într-o continuă modificare, la sfârşit, îţi va mai părea la fel?
S-ar putea ca omul de care te-ai îndrăgostit să fie exact asta...Un om. Nu un plan de afaceri pe care-l întocmeşti de câte ori este nevoie până ce e perfect. Dar ghici ce? Oamenii nu sunt perfecţi. Niciunul, niciodată.
Închipuie-ţi asta: Ea se îndrăgosteşte. Trec zilele, săptămânile, lunile...Ei doi sunt tot împreună. Dar nimic nu mai seamănă. El era fermecător, şi încă e, avea bucuria vieţii, era spontan şi mereu deţinea un aer boem şi împrăştiat. Dar nu mai era de ajuns. Şi s-a schimbat. Şi l-a schimbat. "Aşa este mai bine" spunea ea. Trebuia să se maturizeze, să uite de serile cu prietenii, să devină statornic şi să fie stăpânit, că doar nu voia să o facă d e râs. Dar tocmai asta o vrăjise. Gesturile neaşteptate în pas de seară, aerul lui de artist şi sufletul visător.
Căci mă întreb, odată ce omul îţi ajunge la inimă, de unde ştii c-o să-ţi mai placă după ce îl retuşezi ca pe un obiect banal?
Permite-i celui de lângă tine să fie el însuşi, căci altfel, uiţi pe cine ai iubit la început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu