Fericirea noastra falsa

     Oameni sunt atat de complecsi incat te copleseste. Sunt atat de calzi, buni si prietenosi. Sunt atat de cruzi, de rai si ignoranti. Sunt atat de linistiti. Sunt atat de infocati. Oamenii sunt in atat de multe feluri, dar niciodata perfecti. Niciodata.
     Suntem suma alegerilor noastre. Suntem suma calitatilor si defectelor noastre. Asa ca, respira incet, si zambeste. Suntem cu totii diferiti, din fericire.
     Nu e trista o lume ideala? Cu oameni ingraditi de un gard imaginar, caractere identice, vise identice, familii identice, realizari identice, case identice. Unde mai apare surpriza care se presupune ca iti infrumuseteaza viata constanta? Unde mai este magia din sufletul fiecarei persoane? Si, mai ales, unde isi mai are loc povestea personalizata a fiecaruia dintre noi?
     Chiar DEX-ul imi spune ca "perfect" indeplineste cel mai inalt grad in toate calitatile cerute. Zambesc ironic... pentru ca asta iti arata ca perfectiunea e la fel de ireala precum se spune. Daca am fi indeplinit conditiile ideale nu as fi tipat la persoana nepotrivita. Tu nu ai fi facut niciun gest gresit. Eu nu as fi facut vreo alegere grabita. Si fetita de 6 ani cu par saten nu ar fi fost lovita de masina. Si nimeni nu ar fi ajuns sa moara sau sa sufere. Si cum mai simtim ce e bucuria fara sa simtim ce e suferinta?
      Secretul nu e sa atingi perfectiunea. Secretul este sa te accepti exact asa cum esti...pe tine si trairile tale.