Timpul trece, lacrimile raman

     Se spune ca atunci cand plangi, durerea ta ti se pare cea mai mare, cea mai dificila si cea mai puternica. E de parca fiecare particica din problemele tale trag simultan de tine si te tarasc prin amintiri si regrete...si sunete si lacrimi si rautate.
     Si simti urletul unei disperari cum vrea sa iasa din tine...din cauza neputintei, sau a urii, sau a nelinistii.
     Dar am invatat ca ideea este sa te simti mai stabil pe picioare dupa astfel de momente de refugiu sufletesc. Permite-ti sa suferi pana cand simti ca au trecut momente bune, permite-ti sa plangi uneori, ca sa simti cum energia negativa se scurge din tine. Apoi uita-te pe geam si gandeste-te cat de adanca este groapa in care ai cazut. Uita-te in jur. Merita oare sa plangi si sa strigi si sa iti manjesti inima cu durere?
    Stiu ca te doare si ca doar timpul o sa te vindece...dar mai stiu ca, poate, nu te-ai afundat atat de tare pe cat crezi tu in necaz. Poate doar este iluzia durerii pe care simti. Sunt oameni care plang pentru ca nu mai au parinti, sunt oameni care plang pentru ca nu pot avea copii, sunt oameni care plang pentru ca sufera pe paturile de spital, sunt oameni care plang pentru ca au ramas singuri pe lume.
    Asa ca...merita sa-ti consumi atat de multe lacrimi pentru momente triste, in loc sa pastrezi o parte pentru momentele fericite?