Cu ochii spre cer, tu asteptai...

     Asteptam intreaga zi sa se-astearna seara si intreaga saptamana sa ne bucuram de weekend. Asteptam sa se scurga lunile pana-n vara. Asteptam sa treaca anul, in speranta ca va veni unul mai bun. Asteptam sa se innopteze, in speranta unei zile mai bune.
    Ziua tocmai a trecut si inca nu ai zambit, saptamana s-a spulberat si inca nu ai incetat sa oftezi, ai schimbat luna in calendar si inca nu ai avut curaj sa faci un pas in fata. Au trecut ani si ani, calendare aruncate si cumparate altele noi, dar inca astepti ca rotile sa se miste privind la ele.
    Nu mai astepta sa rasara soarele ca sa poti sa te bucuri de viata.
    Nu iti pune piedici asteptand, nu-ti mai ingheta termometrul fericirii din cauza lucrurilor pe care nu le ai in viata. Stiu...astepti sa te indragostesti, astepti sa tii cheile proprii masini in mana,astepti sa pleci intr-o vacanta scumpa, astepti sa vezi delfinii in mare, astepti sa razi beat de fericire. Dar, vezi tu...in incercarea de a avea totul nu o sa ai nimic. Iti tii sufletul in menghine inconstiente din cauza unor vise si uiti ca viata merge fara sa se opreasca si pierzi clipe importante de care ai fi putut sa te bucuri.
    Lucrurile vin si pleaca singure, deseori. Viata e ca valul pe malul marii...aduce scoicile la mal si acopera pasii proaspat facuti. Oamenii vin si pleaca, lucrurile vin si pleaca...uneori fara sa putem sa facem nimic, doar clipim. Asa ca...renunta sa mai astepti si lasa fatetele mici ale vietii sa te surprinda zilnic, pentru ca totul se intampla, dar ajunge la tine la momentul potrivit.