S-ar sparge sufletul

    Intri in camera si e o liniste apasatoare. O vezi ghemuita ca un copil pe margniea patului si ti se strange inima. Te apropii si-i vezi ochii umflati, plini de regrete, incadrati aproape morbit de ceea ce a fost odata machiajul ei. Tusul negru si intins ,ce-i accentueaza umbra puternica ce-o simti din partea ei, e de parca ploaia tocmai a picat peste ea. Si a picat, in rauri de lacrimi pe care nu le-ai vazut la timp.
    Ai vrea s-o mangai pe parul ciufulit din cauza ticului ei pronuntat de a-si trece mainile prin el, dar ti-e teama s-o atingi. De parca-ar sparge ceva in ea...poate sufletul...dar nu-i nimic, oricum il are crapat in sute de bucati. Esti pregatit sa ii spui ca nu ai vrut s-o ranesti, dar e tardiv. Ca si trecutul vostru, cuvintele tale nu mai au farmecul pe care-l purtau odata. Asa ca o privesti in tacere. Tacere pentru sufletul ei fisurat, tacere pentru povestea voastra, tacere pentru o iubire pierduta.
    Vrei sa pleci pentru ca nu iti gasesti scuzele potrivite. Dar inca simti regretul pe varful limbii atunci cand o privesti asa, ravasita si plansa, pe patul vostru, intre peretii care au fost martorii tuturor pasilor vostrii. Ea nu se uita la tine, dar stii ca in privirea ei e durere absoluta si amintiri frante. Tot ce faci este sa te rogi pentru sansa ei. Te rogi sa mai poata iubi asa cum te-a iubit pe tine. Te rogi sa mai simta fiorii fericirii fara sa-ti resimta amintirea, acum patata de mojicie.
     Sopteti in gand ca-ti pare rau, in timp ce-ti inchei din priviri toate socotelile cu fata asta tulburata de suferinta.

Afara ploaia loveste geamul

     Afara ploia loveste ritmat geamul. Vantul risipeste picaturile de apa. In casa esti doar tu si iti bei cafeaua care incepe sa se raceasca sub gandurile difuze. 

     Esti singur si esti obosit. Esti singur si incepi sa analiazezi toate gesturile si vorbele asamblate intr-un tablou puternic memorat. Vezi filmul vietii tale si iti doresti sa-l fi putut regiza mai bine. Ai in piept emotiile care te-au definit si influentat alegerile si nu stii cum sa le mai ordonezi in raftul din sufletul tau incarcat. 

    Te gandesti, memorezi si analizezi. Acum ai face totul altfel. Acum ai merge pe alt drum. Acum ai alege altceva. Acum ai face totul mai bine. Dar ce pacat ca nu avem a doua sansa cand vine vorba viata noastra, nu? 

    De curand ai invatat tot ceea ce ti-ar fi putut fi de ajutor atunci. Ai invatat cum sa te indragostesti cand nu mai esti indragostit. Ai invatat cum sa fii un prieten bun atunci cand esti singur. Ai invatat sa fii mai bun cand nu mai esti in niciun fel. Ai invatat cum sa respiri cand nu mai ai aer. 

    Trezeste-ti sufletul amortit de amintiri fragile, scutura-l bine, respira incet si paseste atent. Priveste drept in fata, fara sa iti pleci privirea. Treci mai departe. Asta e momentul, momentul in care folosesti tot ce-ai invatat de unul singur, cand erai singur. Refa-ti traseul, regizeaza-ti inca o data filmul, apoi priveste si fa-o inca o data ...la infinit pana cand inima iti sta odihnita in piept, in loc sa-ti tresara puternic.