Afara ploia loveste ritmat geamul. Vantul risipeste picaturile de apa. In casa esti doar tu si iti bei cafeaua care incepe sa se raceasca sub gandurile difuze.
Esti singur si esti obosit. Esti singur si incepi sa analiazezi toate gesturile si vorbele asamblate intr-un tablou puternic memorat. Vezi filmul vietii tale si iti doresti sa-l fi putut regiza mai bine. Ai in piept emotiile care te-au definit si influentat alegerile si nu stii cum sa le mai ordonezi in raftul din sufletul tau incarcat.
Te gandesti, memorezi si analizezi. Acum ai face totul altfel. Acum ai merge pe alt drum. Acum ai alege altceva. Acum ai face totul mai bine. Dar ce pacat ca nu avem a doua sansa cand vine vorba viata noastra, nu?
De curand ai invatat tot ceea ce ti-ar fi putut fi de ajutor atunci. Ai invatat cum sa te indragostesti cand nu mai esti indragostit. Ai invatat cum sa fii un prieten bun atunci cand esti singur. Ai invatat sa fii mai bun cand nu mai esti in niciun fel. Ai invatat cum sa respiri cand nu mai ai aer.
Trezeste-ti sufletul amortit de amintiri fragile, scutura-l bine, respira incet si paseste atent. Priveste drept in fata, fara sa iti pleci privirea. Treci mai departe. Asta e momentul, momentul in care folosesti tot ce-ai invatat de unul singur, cand erai singur. Refa-ti traseul, regizeaza-ti inca o data filmul, apoi priveste si fa-o inca o data ...la infinit pana cand inima iti sta odihnita in piept, in loc sa-ti tresara puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu