miercuri, 11 februarie 2015

In noapte...sufletul se dezgoleste


    E coafata atent si isi poarta noul palton Prada alb lapte. Merge mandra, privind drept, hotarat si paseste atent in pantofii-i negrii ca noaptea. Isi lasa in spate masina ce luceste in lumina soarelui, creand un contrast puternic intrea ea si autovehiculul negru.
    O vezi si iti intorci privirea. Cateva tinere o privesc admirativ si tanjesc la geanta si pantofii ei atragatori. Mai multe doamne cu varste mijlocii o privesc cu jind si ganduri indoielnice. Unii barbati o repereaza si nu o lasa sa le scape din privire ceva vreme, fermecati si intrigati, de-o potriva.
    Dar nimeni nu stie s-o vada dincolo de paltonul scump. Nimeni nu reuseste sa strapunga scutul perfect ce o inconjoara uniform, fara pic de fisura. Sufletul inrosit de amintiri nu i se zareste peste machiajul executat ca la carte.
    Femeia se aseaza gratios la o masa intr-o cafenea si isi comanda un cappuccino de-ndata. Apoi ramane asa multe minute, privind in gol, intr-un punct imaginar, si se lasa purtata de adevaratele-i temeri si sentimente. Trasaturile i se indulcesc, insa nu isi lasa garda jos nici macar o clipa. Vede in fata ochilor franturi ale deceptiilor vietii ei si soarbe inconstient din bautura.
    Oamenii o privesc fix sau fugitiv. Dar nimeni nu stie ca seara, dupa ce paltonul e lasat in cuier si machiajul cade, ramane doar ea. In fata oglinzii, in camera goala, ramane femeia plina de temeri, de vise si de ambitii ascunse. Dupa ce rujul profesionist e sters de pe buze, sufletul i se dezgoleste de secrete si ramane puritatea care persista in femeia asta mandra.
    Totul se curata de rautate si ganduri innoptate si raman regretele ei ascunse, visele neatinse, dorintele mici si naive, privire iscoditoare, cuvintele pe care ar fi vrut sa le auda, mainile pe care ar fi vrut sa le tina, amintirile pe care ar fi vrut sa le uite de mult.
    Uita de bani, pentru ca nu are cu cine sa-i imparta. Uita de bijuterii, pentru ca nu are cui sa i le arate zambind. Uita de statut, pentru ca nu are cui sa-i planga pe umar. Uita de tot, pentru ca nu are pe cine sa se bazeze in ceas de noapte.  Uita...pentru ca banii nu cumpara inimi. Acum stie.
    Si sub lumina lunii, femeia imbracata in haine de la Prada, ramane o fetita visatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu