Fata în cămaşa albă

     Lumina diminetii calde se revarsa  prin geamul micului apartament linistit de la parterul blocului rezidential . Razele urmaresc conturul patului dublu, imbracat in asternuri alb imaculate, incalzind foarte incet pielea mainilor ce stau imbratisate deasupra cearsafurilor fine. 

     Ea isi ridica ploapele gales, fluturand regulat genele  in lumina  galbena a soarelui. Isi roteste ochii peste peretii alb lapte ai dormitorului, pana cand il vede pe el. Il vede pe el dormind, cu parul negru ravasit, creand un contrast puternic cu perna alba. Zambeste abia ridicandu-si colturile gurii catre baiatul de langa ea, cuprinsa de fericire pentru cateva momente. Vrea sa-si treaca mana prin parul lui moale, insa n-o face; de teama sa nu-l trezeasca. 

     Isi lasa picioarele sa alunece de pe cearsaful moale si se ridica aproape insesizabil, caci brunetul nu face nicio miscare dupa aceea. Ea se uita multumita la el si-si trage peste umeri camasa alba, fina si rece intr-un ritm lenes, ce-a fost lasata cu o seara in urma de el pe spatarul scaunului neatins de cateva zile din coltul dormitorului.  Tanara isi trece degetele date cu oja neagra, lucioasa, prin par, facandu-l sa se rasfire pe spatele-i drept. 

      In timp ce-si incheie stangaci camasa prea lunga pentru ea, arunca priviri galese in spate, catre patul matrimonial, ce-i simte acum lipsa. Zambeste din nou. Incheie al treilea nasture al camasii. Trage usa cu piciorul dupa ea, lasand-o la cativa centimetri de tocul ei.

      Isi croieste drum catre bucatarie, urmarindu-si instinctul inca adormit. Apuca atent cana-i obisnuita de cafea, rosie ca focul. Degetele ii trec usor peste celalte cani din raft, apoi o scoate pe cea neagra, mata si o pune langa a ei. Urmarindu-si tabietul  cu mici modificari in cantitate, face cafeaua la filtru. Caci, niciodata cafeaua la filtru nu e mai buna decat intr-o dimineata ca aceea, impatita in doi. 

      Pregateste atent cafeaua, ascultandu-si cu atentie casa. Vantul aproape inghetat  tocmai s-a amestecat cu aerul calduros al dormitorului. Pisica toarce somnoroasa pe covorul din sufragerie. Ceasul din hol ticaie ca de obicei, in ritmul sau. Motorul frigiderului nu se lasa neobservat, ca in fiecare zi. Painea tocmai a sarit din prajitor. Usa dormitorului a scartait scurt, el tocmai s-a trezit. Cafeaua e aproape gata. 

      Ea aseaza painea pe o farfurie curata, apoi intalneste privirea lui profunda, una din acele priviri din care intelegi exact ce ai nevoie. Ii multumeste pentru ultima seara si prima dimineata.  Zambesc amandoi. 

      Ea toarna atent cafeaua fierbinte in cani, apoi i-o intinde pe a lui. Brunetul o ia nerabdator si-o saruta pe obraz, facand-o sa priveasca in podea. Amandoi isi iau prima gura din cafea in acelasi timp, privindu-se peste canile fierbinti. 

      Cafeaua se termina, painea prajita este prea tare ca s-o mai manance. Doar emotia mai persista peste aerul din casa, imbracandu-le trupurile calde. Mana lui o cauta pe-a ei, zambeste in timp ce-si plimba privirea ce straluceste peste corpul ei, imbracat in hainele sale. Mangaie cu grija umarul fetei, urmarind linia camasii albe, risipind raceala din trupul ei. 

       Nu e asta dragostea? Fiecare seara impreuna, fiecare dimineata impreuna, incarcata de aceasi emotie puternica, aratata in moduri diferite. Aratata in fiecare mod in care inima bate.


Sursa de inspiratie: https://www.youtube.com/watch?v=FkyOT8uwv44

Cu timpul...Vei fi acolo?

“- Oare când te-am sărutat ultima oară?  o întreabă el, punându-i o mână pe umăr, aproape de gât.

- Să tot fie cel puțin un minut.

- O eternitate…

O înlănțuie cu brațele și o strânge la piept.

Ea este Ilena, femeia vieții sale. O cunoaște de șapte ani și îi datorează tot ce e mai bun în el : meseria de medic, deschiderea către ceilalți și o anumită exigență în felul în careîși trăiește viața…”

“- Ilena?

- Da?

- De fapt unde vrei să ajungi?

- Aș vrea să facem un copil, Elliot…

- Aici, pe loc, în aeroport ? În fața tuturor ?”

“Așa cum există dragoste la prima vedere, există și prietenie la prima vedere.”

“- Salut Matt, scuză-mă, o să întârziu un pic.

- A, dar nu te grăbi, Elliot. Cu timpul am ajuns să mă obișnuiesc cu viziunea ta aparte asupra punctualității…

- Nu-i adevărat ce se-ntâmplă ! Mi se pare mie sau îmi faci o scenă ?

- Da’ de unde, bătrâne. Doar tu ești doctor, și când salvezi viața altora ai toate drepturile din lume, se știe chestia asta.

- Deci e cum credeam, îmi faci o scenă…”

“- Ai văzut-o pe tipa de la bar, întrebă Matt, mușcând din banana flambată. Mă filează, nu ?

Elliot se întoarse spre bar : o nimfă frumușică, cu picioare interminabile și ochii de căprioară, sorbea languros dintr-un pahar de Martini.

- E o damă de companie, dragul meu.

Matt dădu din cap.

- Nici vorbă.

- Pui pariu ?

- Spui asta pentru că m-a ales pe mine,

- Câți ani zici să aibă ?

- Douăzeci și cinci.

- Și tu cât ai ?

- Saizeci, recunoscu Matt.

- Vezi, de-aia e damă de companie…”

“Părea o nebunie totul, însă trecea printr-o perioadă a vieții în care nu mai credea în nimic, fiind prin urmare gata să creadă în orice.”

“- Prefer să vin cu tine, răspunse el imediat.

- Ți-e teamă să nu mă seducă cineva ?

- Nu, dar am pus ochii pe o vânzătoare drăguță la magazinul de suveniruri. Vreau să-i țin companie cât timp te ocupi de spectacol.

- Vrei să te-arunc pe fereastră ? îl amenință ea, azvârlind cu o pernă în el.”

"Vei fi acolo?" 

de Guillaume Musso.

E uşor. E incredibil de uşor

“El şi-a muşcat buza de jos o dată, scurt.

- Bănuiesc că n-ai observat numărul meu de telefon de pe paharul de cafea.

Mi-am aruncat ochii spre telefon, care stătea pe marginea manualului meu.

- L-am observant.

I-am urmărit reacţia, ştiind că practic îi ceream să mă vâneze.

El a zâmbit, ochii lui luminoşi încreţindu-se uşor la colţuri, iar eu am încercat să nu mă pierd cu firea, vizibil.

- Înţeleg. E dreptul tău să te răzgândeşti. Ce-ar fi să mi-l dai şi tu pe-al tău?

Am ridicat o sprânceană.

- De ce? Ai nevoie de ajutor la economie?

[…]

- Îţi apreciez preocuparea, dar vreau numărul tău din motive care n-au absolut nicio legătură cu economia."

“- În noaptea în care ne-am întâlnit… eu nu sunt ca tipul ăla.

Maxilarul îi era rigid.

- Ştiu ast…

Şi-a pus un deget pe buzele mele şi expresia i s-a îmblânzit.

- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.”

“- Unde te-am găsit eu pe tine?

Am clătinat din cap.

- Poate că exact acolo unde trebuia să fiu, la urma urmei.”

“- Să aleg să fiu cu tine nu e o decizie complicată, Jacqueline, a şoptit el, ridicându-se o ultimă oară ca să se uite în ochii mei. E uşor. E incredibil de uşor.”

    E USOR SA TE IUBESC

     De Tammara Webber

Ed Sheeran - Sing (Coming Monday...)

Numai iubirea

     Iubirea este prezentată ca un nucleu al vieții, ajungând sa se rasfranga sub orice forma, peste orice fiinta, ca o lumina difuza din ceruri.
     Iubirea sub orice forma a ei, ni se muleaza perfect in suflet, sub îndoieli si temeri, urcand blând  inima in pulberea de vise si speranțe, apoi slefuind-o iute pentru cealaltă inima ce-aștepta cuminte.
     Fara iubire suntem atât de pierduți; singuri in întuneric si nesiguri, căci ea e singura care, sub formele ei nedefinite, te poate ridica într-al noualea cer si sa te-aline pentru totdeauna sau sa-ti dea drumul brusc. Si totuși, nu poți înțelege frunusetea lucrurilor din jur fara sa apuci sa te bucuri cu adevărat din desertul suprem al vieții.
 Sa iubesti si sa fii iubit.

Bunica

     Inchid ochii, gandul imi zboara la cea mai blanda si mai buna persoana pe care o cunosteam; gandul imi zboara la bunica mea draga.
     Ii vad chipul bland, vesel, care, acoperit de blandete, inca mai surede ca un copil. Vad cum imi zambeste primitor si cum ochii ei albastii mari si calzi ma cheama la ea.
     Bunatatea si intelepciunea i se citesc pe buzele-i parca pecetluite cu aur. Visez s-o mai strang o data in brate, sa-i mai simt o data mainile staruioare pe spatele meu, umplandu-mi intregul corp de caldura si iubire.
     Visez sa m-avant inspre poarta casei sale inca o data si sa ma intampine ca intotdeauna, cu vorbele-i bune pregatite, cu bratele ei mici, larg deschise si cu dragostea sa emanandu-se prin toata curtea.
      Inchid din nou ochii si-o vad de fiecare data si inca ii simt iubirea veghindu-ma dintre pulberea de stele.

Poate...

"Poate o sa te casatoresti cu un cantaret, poate o sa te casatoresti cu un politist, poate o sa te casatoresti cu un gropar. Nu ai de unde sa stii, inimii nu-i impui reguli. Dar mintea trebuie sa iti fie mereu prezenta…sau o sa te afunzi intr-o dragoste oarba. "

Cateva cuvinte in adolescenta

       Copilaria trece, noi crestem, apoi incepem sa ne schimbam, incepem sa intelegem lucrurile altfel.

       Devenim adolescenti si lucrurile se aseaza diferit, mintea noastra pare ca functioneaza dupa noi reguli. 

       Nimic nu are legatura cu parintii, colegii sau oricine, doar cu noi si cum incepem sa ne pierdem capul printre nori, sa radem din orice, sa petrecem mult timp facand defapt... nimic. 

       E amuzant cum te gandesti ca defapt celebra adolescenta e cea mai confuza perioada a noastra, de parca stelele coboara pentru noi si suntem atat de aproape de ele; cum ajungem sa facem din orice o drama si in acelasi timp nu stim ce ni se intampla. Avem aceasta multitudine imbratisata de ganduri si nu stim unde sa le depozitam. 

      

Am invatat...

Am invatat ca sub scutul cu care ne acoperim e cineva care are nevoie sa fie iubit si apreciat.

    Fiecare dintre noi are o inima sensibila de care trebuie sa aiba grija. Fiecare dintre noi are o poveste a vietii care il defineste.
    Nu putem sa traim fara familia care ne iubeste neconditionat, fara prietenii aceia buni-care, orice ai face ei sunt acolo sa ne sustina, fara persoane care sa ne complimenteze pentru coafura reusita din acea zi, fara persoanele care ne zambesc pentru ca pur si simplu am fost draguti.
    Nu ne dam seama neaparat, dar viata in care nu faci nimic nu are nici sens. Cu totii visam sa facem ceva anume, vrem ca viata noastra sa fie plina de reusite si sa facem totul cat mai bine. Si, indiferent cat de egoisti, superficiali, buni sau glumeti am fi, toti vrem sa ajungem un exemplu pozitiv. Umanitatea si speranta.
    Nimeni nu-si poate lasa inima la intamplare sau pe mana oricui; doar ca, sub acest scut pe care-l  pastram instinctiv, toti avem sentimente de hranit si nu putem face asta decat cu iubire si intelegere. Avem nevoie de suport in permanenta,avem nevoie sa stim ca indiferent de situatie putem reusi;  fie ca receunoastem sau nu.
Noi, oameni plini de ganduri, nu ne putem continua drumul fara sa stim ca nu am facut si lucruri bune si ca ii pasa cuiva.
    Cu totii daruim si acceptam iubire, compasiune si intelegere la un moment dat, cu totii avem nevoie de asa ceva pentru a reusi sa ne ridicam dupa o lupta pierduta si sa o castigam pe urmatoarea zambind.


Susa de insipiratie:  https://www.youtube.com/watch?v=xKcDAfV32CQ