Fiecare dintre noi are o inima sensibila de care trebuie sa aiba grija. Fiecare dintre noi are o poveste a vietii care il defineste.
Nu putem sa traim fara familia care ne iubeste neconditionat, fara prietenii aceia buni-care, orice ai face ei sunt acolo sa ne sustina, fara persoane care sa ne complimenteze pentru coafura reusita din acea zi, fara persoanele care ne zambesc pentru ca pur si simplu am fost draguti.
Nu ne dam seama neaparat, dar viata in care nu faci nimic nu are nici sens. Cu totii visam sa facem ceva anume, vrem ca viata noastra sa fie plina de reusite si sa facem totul cat mai bine. Si, indiferent cat de egoisti, superficiali, buni sau glumeti am fi, toti vrem sa ajungem un exemplu pozitiv. Umanitatea si speranta.
Nimeni nu-si poate lasa inima la intamplare sau pe mana oricui; doar ca, sub acest scut pe care-l pastram instinctiv, toti avem sentimente de hranit si nu putem face asta decat cu iubire si intelegere. Avem nevoie de suport in permanenta,avem nevoie sa stim ca indiferent de situatie putem reusi; fie ca receunoastem sau nu.
Noi, oameni plini de ganduri, nu ne putem continua drumul fara sa stim ca nu am facut si lucruri bune si ca ii pasa cuiva.
Cu totii daruim si acceptam iubire, compasiune si intelegere la un moment dat, cu totii avem nevoie de asa ceva pentru a reusi sa ne ridicam dupa o lupta pierduta si sa o castigam pe urmatoarea zambind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu