Bunica

     Inchid ochii, gandul imi zboara la cea mai blanda si mai buna persoana pe care o cunosteam; gandul imi zboara la bunica mea draga.
     Ii vad chipul bland, vesel, care, acoperit de blandete, inca mai surede ca un copil. Vad cum imi zambeste primitor si cum ochii ei albastii mari si calzi ma cheama la ea.
     Bunatatea si intelepciunea i se citesc pe buzele-i parca pecetluite cu aur. Visez s-o mai strang o data in brate, sa-i mai simt o data mainile staruioare pe spatele meu, umplandu-mi intregul corp de caldura si iubire.
     Visez sa m-avant inspre poarta casei sale inca o data si sa ma intampine ca intotdeauna, cu vorbele-i bune pregatite, cu bratele ei mici, larg deschise si cu dragostea sa emanandu-se prin toata curtea.
      Inchid din nou ochii si-o vad de fiecare data si inca ii simt iubirea veghindu-ma dintre pulberea de stele.