E uşor. E incredibil de uşor

“El şi-a muşcat buza de jos o dată, scurt.

- Bănuiesc că n-ai observat numărul meu de telefon de pe paharul de cafea.

Mi-am aruncat ochii spre telefon, care stătea pe marginea manualului meu.

- L-am observant.

I-am urmărit reacţia, ştiind că practic îi ceream să mă vâneze.

El a zâmbit, ochii lui luminoşi încreţindu-se uşor la colţuri, iar eu am încercat să nu mă pierd cu firea, vizibil.

- Înţeleg. E dreptul tău să te răzgândeşti. Ce-ar fi să mi-l dai şi tu pe-al tău?

Am ridicat o sprânceană.

- De ce? Ai nevoie de ajutor la economie?

[…]

- Îţi apreciez preocuparea, dar vreau numărul tău din motive care n-au absolut nicio legătură cu economia."

“- În noaptea în care ne-am întâlnit… eu nu sunt ca tipul ăla.

Maxilarul îi era rigid.

- Ştiu ast…

Şi-a pus un deget pe buzele mele şi expresia i s-a îmblânzit.

- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.”

“- Unde te-am găsit eu pe tine?

Am clătinat din cap.

- Poate că exact acolo unde trebuia să fiu, la urma urmei.”

“- Să aleg să fiu cu tine nu e o decizie complicată, Jacqueline, a şoptit el, ridicându-se o ultimă oară ca să se uite în ochii mei. E uşor. E incredibil de uşor.”

    E USOR SA TE IUBESC

     De Tammara Webber