Copilaria trece, noi crestem, apoi incepem sa ne schimbam, incepem sa intelegem lucrurile altfel.
Devenim adolescenti si lucrurile se aseaza diferit, mintea noastra pare ca functioneaza dupa noi reguli.
Nimic nu are legatura cu parintii, colegii sau oricine, doar cu noi si cum incepem sa ne pierdem capul printre nori, sa radem din orice, sa petrecem mult timp facand defapt... nimic.
E amuzant cum te gandesti ca defapt celebra adolescenta e cea mai confuza perioada a noastra, de parca stelele coboara pentru noi si suntem atat de aproape de ele; cum ajungem sa facem din orice o drama si in acelasi timp nu stim ce ni se intampla. Avem aceasta multitudine imbratisata de ganduri si nu stim unde sa le depozitam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu