Spune...iarta

     Luminile se sting, se-aprind. Noaptea se lasa si gandurile se accentueaza. Vantul bate si plopii se apleaca peste tine ca umbrele. Pamantul se roteste si ingerii isi ascund aripile.
     Iarta, spune Dumnezeu. Sa ierti oare demonii fara aripi cu chip de ingeri ce ti-au retezat bucuriile si visele? Sa ierti oare minciunile care ti-au dat sperante, dar ti-au adus lacrimi de foc? Sa ierti oare universul pentru ca ti-a luat iubirea si bunatatea? Sa ierti oare mainile care te-au apucat de piept si ti-au smuls sufletul fara anestezie?
    Iarta, imi spune soarele obosit. Sa iert...imi spun. Si iert. Iert pentru mine, nu pentru altii, nu din bunatate si nici pentru trecut. Iert ca sa pot lasa pietrele din suflet sa cada si ca sa dau drumul tensiunii dintre vene si sa las sangele sa curga pentru fericire.