Deschid si-nchid ganduri

     Deschid cartea tuturor lucrurilor pe care nu le-am spus niciodata. File pline de cuvinte pe care nu le-am spus pentru ca mi-a fost teama. Lucruri pe care mi le-am soptit in gand, cand seara se lasa peste case si nu era nimeni cu mine inafara de gandurile mele.
     Cautam raspunsuri si puneam intrebari la care nu mai avea cine sa imi raspunda. Respiram soptit in intunericul noptii, plangeam tacut in linistea camerei si imi repetem o sa fie bine de atatea ori incat reuseam sa adorm si sa cred. Si ramaneau doar stelele singure pe cer si priveau stinghere in inima mea.
    Gandeam filele cartii ca un pergament strans in mine, legat cu panglici aurii de nervi si vene, elecrtocutandu-mi inima la fiecare atingere straina. Strangeam amintiri abundente si nemuritoare, care se transformau in fluturi nestapaniti si-n poze lucioase ce taie bucati fragede din trecut.
    Tinem intre degete cuvinte nerostite ce se tocesc de la atatea regrete frigide ,ce plutesc mereu in aer. Cuvinte amare si regrete granulate cu speranta ca totul o sa fie bine sunt apasate permanent intre celule si pe firele de par, ascunzadu-se de mine prin mine si jucandu-se cu mine de-a v-ati ascunselea.